Saru’-mana pentru masa – Scurt exercitiu eficient de recunostinta pentru ca mancarea sa fie mai gustoasa

Miam-miam

 

Daca semeni vreun pic cu mine, atunci iti place sa mananci. Iubesti mancarea, este un hobby si sursa de multa sentimente frumoase. Ah, ce-ar merge un grisulet cu lapte… sau un omleta cu ceapa verde si branza feta… sau o supa crema de legume… sau un burger siropos…

 

Hap-hap

 

Pe de alta parte, mi se intampla des sa ma asez la laptop si cand vine ora mesei sa mananc in timp ce lucrez. Iau inghititura dupa inghititura si la un momentat, cu mare surprindere si dezamagire observ ca s-a terminat… mai e doar un fir singuratic de salata sau o juma’ de maslina rostogolitoare din tot pranzul meu. Unde s-a duuus? Si apoi, din cauza ca am mancat repede si fara sa implic si creierul si simturile in proces, incep sa simt un sentiment de prea-plin, nesatisfacator, neplacut si… obositor.

Si mai cred de asemenea ca unii dintre noi nu au mai experimentat sentimentul de foame de ceva vreme…

Avem acces atat de usor la mancare, incat nu o mai apreciem la adevarata valoare (sunt prima vinovata de acest lucru). De asemenea, suntem ceea ce mancam (cliseul secolului nostru). Si suntem si rezultatul felului in care privim mancarea, importantei pe care i-o oferim si constientizarii cu care mancam.

 

Recunostinta mare, mare de tot

 

Intr-o buna (chiar buna) zi de sambata m-am trezit de voie (ma rog, in turturitul zgomotos al pisicului infometat, obisnuit sa primeasca mancare cu 2 ore inainte) si m-am pus sa pregatesc micul dejun. Sau brunch-ul, ca sa sune mai smecher.

Brunch-ul tipic al Vancouverit-ului e: paine (fara gluten – da, iti poti ochii peste cap) prajita, cu avocado, rosii cherry si oua ochi presarate cu piper negru pe deasupra… OK, imi lasa gura apa.

Ne era foame si mie si domnului sot si ne-am asezat la masa. Am insfacat o felie si cand era mai mult decat gata sa o inspir dintr-o inghititura, m-am uitat la cealalta felie: era frumoasa, colorata si zambitoare. Si de deasupra era si sanatoasa.

 

Am lasat felie din mana cu grija langa cealalta in farfurie. M-am gandit ca ce minunat e ca:

• Am privilegiul sa am mancare in farfurie
• Mancarea din farfurie mea e ATAT de delicioasa, aspectuoasa si hranitoare
• Imi pot potoli foamea intr-un fel atat de placut pentru toate simturile
• Impartasesc acest “ritual” cu domnul sot, care si el se bucura odata cu mine

 

Si cum m-a cuprins un sentiment coplesitor de recunostinta, pur si simplu mi s-au impreunat palmele si s-au nascut aceste cuvinte:

 

Multumesc pentru aceste bucate minunate.

Multumesc soarelui, ploii, plantelor, animalelor, insectelor, intregii naturi si oamenilor care au contribuit ca eu sa ma pot bucura de aceasta mancare acum.

Va trimit recunostinta si iubire pentru efortul vostru.

Si promit sa ma straduiesc sa fac doar bine cu energia pe care o primesc acum prin intermediul vostru, pentru ca munca voastra sa fi fost cu folos si pentru o cauza buna.

 

Si m-am simtit si mai bine, momentul a fost cu atat mai placut, mancarea a fost cu atat mai buna.

 

E simplu, rapid si usor sa spui cateva cuvinte de multumire inainte sa incepi sa mananci. Suntem atat de norocosi ca avem parte de aceste momente. Cu atat mai mult cu cat se apropie sarbatori frumoase, hai

• Sa ne oprim
• Sa multumim
• Si sa savuram DIN PLIN!

 

Craciun cu inima sus, zambete ghiduse, oameni frumosi, iubire multa si… recunostinta sincera.