Tu cat te iubesti pe tine? 6 semne ca nu destul (Partea I)

Cat te iubesti pe tine pe o scare de la 1 la 10?

… Eu, acum ceva timp: “Poate 4,5 – 5?”. Nu vreau sa presupun nimic despre tine, dar eu, trecand prin testul de mai jos, imi dau seama ca inca mai am de lucrat. Partea buna e ca acum lucrez cu o alta “vibratie” si anume ca stiu ca asa e bine pentru mine, deci si pentru Univers (articolul “Iubirea de sine miroase a levantica si ylang-ylang” te va lumina legat de ce vreau sa spun cu asta).

Hai zi sincer: Cat te iubesti pe tine? Uita-te in oglinda fix in ochii tai si prin ei adanc in sufletul tau si raspunde-ti la intrebare.

Cat ai putut sa iti sustii propria privire cautatoare? Ti-a fost usor sau e treaba grea…? Si mai ales, cum te-ai uitat la tine: cu acceptare, intelegere, compasiune si dragoste sau cu privire iscoditoare, dezaprobatoare, critica si judecatoare?

Nu trebuie sa raspunzi nimanui, e relevant doar pentru tine.

Acestea fiind zise, ia sa vedem, la cate din cele de mai jos marchezi.

1. Ceri aprobare sau permisiune

“Pot sa…? E bine daca… ?”

E foarte nobil si important sa ai in vedere si parerea, nevoile si dorintele celorlalti in actiunile si deciziile tale, dar ai grija ca acestea sa nu devina singurele tale criterii. Ai incredere ca o decizie luata dintr-o energie pozitiva este benefica atat pentru tine, cat si pentru cei din jur. Ia gandeste-te, cum ar fi daca ai actiona fara sa simti nevoia unei permisiuni si ai lua deciziile fara sa simti nevoia unei aprobari? Ce eliberare, nu?

Si… mai bine sa ceri iertare, decat permisiune.

Intreaba-te: Acest pas este PENTRU mine sau IN CIUDA mea?

2. Iti e frica sa nu dezamagesti, superi sau intampini rezistenta

“Daca X o sa zica… “.

Nu traim izolati, ci facem parte din familii, grupuri, echipe, societate, si in mod natural cautam conectiune, incluziune, acceptare, armonie. Ca femeie, mai ales, riscai sa fii data afara din trib daca calcai stramb, ceea ce era sinonim cu pierzania. Subconstient stim ca in grup suntem mai puternici decat singuri, de acord.

Dar cat de realista e frica aceasta? Pun pariu ca de multe ori e imaginata si nu face altceva decat sa iti blocheze actiunile, evolutia, viata… Ai incredere in judecata ta, intentia ta si scopul tau. Restul vine de la sine.

Cine nu risca, nu castiga.

Intreaba-te: Ce-as face acum daca nu mi-ar fi frica de reactia celorlalti?

3. Te compari

Valeleu, aici sunt corigenta clasei! “Y e mai bun ca mine, eu nici atat nu sunt in stare…”

Mereu va fi cineva mai bun ca tine in fiecare domeniu din viata ta. Da, poti invata de la cei care au ceva ce iti doresti si tu, intrebandu-te “Ce au facut ei bine si pot replica si eu?”. Dar retine, fiecare are drumul sau, ‘timing-ul’ sau, lectiile sale. Doar tu stii ce e bine pentru tine. Foloseste informatiile din jur ca pe niste invataturi, nu ca pe niste prescriptii.

Comparatia cu altii e sinonima cu suferinta. Singurul lucru care conteaza e in ce masura esti “tu de azi” o versiune upgradata a lui “tu de ieri”. Acest lucru iti va creste si nivelul de dopamina, i.e. unul din hormonii fericirii, obtinut cand iti atingi telurile.

Intreaba-te: Care e urmatorul pas catre cea mai buna versiune a mea?

 

… Deci? Care dintre cele de mai sus rezoneaza cu tine? Ce beculete s-au aprins? SI mai ales: care e urmatorul pas?

Mai am inca 3 semne si mai ‘provocatoare’. Gaseste-le aici.